Ion. Părăsit de soție și rămas singur pentru a avea grijă de cei doi copii ai săi, alături de celelalte responsabilități aferente unui bărbat, trebuie să îmbrace zilnic și costumul de gospodină. O face cu adevărat excelent! Se ocupă de igiena copiilor, îi duce și îi aduce de la școală cu căruța trasă de calul primit tot de la niște oameni cu inimă pentru oameni. Acum, odată cu venirea frigului, s-a grăbit să construiască și un adăpost pentru acesta.

Nu se plânge. Nu cere. Poate că și acesta este un motiv în plus care ne face să ne gândim mai des la el și copilașii lui.

Oare ce mai face Ion?

Îi cunoaștem nevoile. Nevoile lui sunt ,,totul”.

După câțiva zeci de metri de asfalt înmuiat, departe de șoseaua principală, pe dreapta, se află căsuța lui, care seamănă izbitor cu acea căsuță desenată de copiii mici.

L-am găsit construind un WC în fundul curții, ajutat fiind de un frate al său. Pereții din tablă ruginită și îndoită ai WC-ului erau deja montați când am ajuns noi.

Ion a fost bucuros când i-am spus ce avem în portbagaj pentru el. Cu mâinile sale tatuate de munca grea, a luat cutia și împreună cu fratele său, care era și el bucuros pentru Ion, au dus-o în casa unde au așezat-o pe podeaua din lut bine măturată.

Martor la despachetarea mașinii de spălat a fost și un brad, așezat pe o masă lângă un televizor mai bătrân decât bunica. Părea că tocmai a trecut printr-un sezon întreg de uragane, dar acum se simțea în siguranță la adăpost, încălzit la căldura sobei.

Vezi galeria completă accesând acest link.

Ion este mulțumit în lipsuri. Așa este el. Am plecat de la el cu gândul la miile de motive pentru care și noi putem fi recunoscători. Recunoscători Lui Dumnezeu pentru sănătate, pentru familii, pentru tot ceea ce avem. Pentru voi, oameni cu inimă pentru oameni.

Împreună, am putut face o diferență. Un om ca Ion are acum viața puțin mai ușoară, iar copiii săi pot continua să meargă la școală fără a fi rușinați de hainele pătate și uzate de atâta spălat la mână.

Echipa Casa 2